Analiza sistemului de asezari in judetul Neamt
1. Repartizarea teritorială a populaţiei
Distribuţia teritorială a populaţiei a înregistrat modificări importante în perioada 1992-2002 sub influenţa combinată a nivelului diferenţiat al sporului natural, al fluxurilor migratorii interne (unele generate de modificări în situaţia economică a unor regiuni, judeţe – desfiinţarea unor industrii etc.), precum şi a intensităţii migraţiei externe (în special prin plecarea unor persoane în străinătate la lucru).
Repartizarea pe regiuni statistice a populaţiei pe sexe evidenţiază faptul că la recensământul din 2002, ponderea populaţiei masculine în total populaţie se situează în jurul mediei pe ţară, ponderi peste media pe ţară fiind înregistrate în regiunile Nord - Est, Sud - Est (49,2%), Centru (49,1%), Sud - Vest (49%) şi Sud (48,9%); în regiunile: Bucureşti (47,1%) şi Vest (48,3%), ponderea este sub media pe ţară.
În ultimul deceniu, se constată tendinţa de scădere a ponderii populaţiei masculine în totalul populaţiei în toate cele 8 regiuni, dar mai accentuată în regiunile Vest (de la 48,9% la 48,3%) şi Nord – Vest (de la 49,4% la 48,8%). Aceasta s-a datorat, în special, scăderii ponderii populaţiei masculine din mediul urban.
În ceea ce priveşte populaţia de sex masculin din mediul rural, aceasta a cunoscut în ultimii 10 ani tendinţe diferite de la o regiune statistică la alta. Astfel, se constată creşterea ponderii populaţiei masculine rurale în regiunile Nord – Est (de la 49,8% la 50,0%) şi Sud – Vest (de la 49,1% la 49,3%), scăderea ponderii populaţiei masculine rurale în regiunile: Bucureşti (de la 49,8% la 49,4%), Sud (de la 49,4% la 49,2%), Nord – Vest (de la 49,7% la 49,5%) şi Centru (de la 50,1% la 50,0%). O situaţie similară cu cea înregistrată la recensământul anterior se constată în Vest şi Sud – Est, în aceste regiuni ponderea populaţiei masculine din mediul rural rămânând la nivelul anului 1992.
Comparativ cu datele recensământului anterior, numărul populaţiei a scăzut în toate judeţele, cu excepţia judeţelor Iaşi (+0,9%) şi Ilfov (+4,6%). O scădere semnificativă a numărului populaţiei s-a înregistrat în judeţele: Caraş-Severin (-11,4%), Hunedoara (-11,1%), Teleorman (-9,7%), Braşov (-8,5%) şi Mehedinţi (-8,0%).
Grupate după numărul populaţiei, un număr de 25 de judeţe aveau la recensământul din 2002 sub 500 mii locuitori (faţă de 22 judeţe în 1992), iar 7 judeţe aveau peste 700 mii locuitori (faţă de 9 judeţe în 1992). Din punct de vedere al repartizării pe medii, s-a înregistrat o uşoară creştere a ponderii populaţiei urbane, în ultimii 10 ani, în câteva judeţe: Alba, Dolj şi Ilfov. Aceasta se explică, pe de o parte, prin creşterea populaţiei urbane, iar pe de altă parte, prin schimbarea statutului unor localităţi (trecerea unui număr de 5 comune în categoria localităţilor urbane).
Populaţia urbană s-a diminuat, în special, în judeţele: Teleorman (cu 14,1%), Caraş-Severin (cu 13,3%), Neamţ (cu13,0%), Satu Mare (cu 12,4%), Bacău (cu 11,8%), Braşov (cu 11,2%), Vaslui (cu 10,8%) şi Hunedoara (cu 10,0%).
Judeţele cu cel mai ridicat grad de urbanizare, clasificate astfel şi în 1992, sunt: Hunedoara (75,9%), Braşov (74,0%), Constanţa (70,2%), Cluj (67,2%), Sibiu (65,8%), Brăila (64,1%).
Ponderile cele mai reduse ale populaţiei urbane se înregistrează în câteva judeţe, majoritatea din sudul ţării: Ilfov (10,2%), Giurgiu (29,8%), Dâmboviţa (29,4%), Teleorman (32,1%) şi Suceava (33,3%).
Populaţia rurală a cunoscut o creştere numerică într-un număr de 10 judeţe, în special în: Iaşi (+8,6%), Constanţa (+7,4%), Vaslui (+6,0%), Galaţi (+4,5%) şi Bacău (+4,1%).
Exceptând judeţele Iaşi şi Ilfov (a căror populaţie a crescut), în marea majoritate a judeţelor, densitatea populaţiei a scăzut faţă de recensământul precedent. Corelând cu judeţele a căror populaţie a cunoscut o reducere accentuată, rezultă că cele mai pronunţate scăderi ale densităţii populaţiei se înregistrează în Caraş-Severin, Braşov, Hunedoara, Teleorman, Satu Mare.
Judeţele cu densitatea cea mai ridicată a populaţiei sunt: Prahova (175,8 loc/kmp), Iaşi (149,6 loc/kmp), Galaţi (138,7 loc/kmp), Dâmboviţa (133,5 loc/kmp), Braşov (109,7 loc/kmp).
Cu densităţile cele mai mici au rămas judeţele: Tulcea (30,4 loc/kmp), Caraş-Severin (39,1 loc/kmp), Harghita (49,1 loc/kmp), Bistriţa-Năsăud (58,3 loc/kmp), Arad (59,5 loc/kmp) şi Covasna (59,9 loc/kmp).
Variaţiile teritoriale ale densităţii populaţiei îşi au explicaţia atât în evoluţia zonală diferenţiată a fenomenelor demografice şi a numărului populaţiei, cât şi în factori de natură economică, socială şi, nu în ultimul rând, de natură geografică (relief).