1. Repartizarea teritorială a populaţiei
Distribuţia teritorială a populaţiei a înregistrat modificări importante în perioada 1992-2002 sub influenţa combinată a nivelului diferenţiat al sporului natural, al fluxurilor migratorii interne (unele generate de modificări în situaţia economică a unor regiuni, judeţe – desfiinţarea unor industrii etc.), precum şi a intensităţii migraţiei externe (în special prin plecarea unor persoane în străinătate la lucru).Repartizarea pe regiuni statistice a populaţiei pe sexe evidenţiază faptul că la recensământul din 2002, ponderea populaţiei masculine în total populaţie se situează în jurul mediei pe ţară, ponderi peste media pe ţară fiind înregistrate în regiunile Nord - Est, Sud - Est (49,2%), Centru (49,1%), Sud - Vest (49%) şi Sud (48,9%); în regiunile: Bucureşti (47,1%) şi Vest (48,3%), ponderea este sub media pe ţară.
În ultimul deceniu, se constată tendinţa de scădere a ponderii populaţiei masculine în totalul populaţiei în toate cele 8 regiuni, dar mai accentuată în regiunile Vest (de la 48,9% la 48,3%) şi Nord – Vest (de la 49,4% la 48,8%). Aceasta s-a datorat, în special, scăderii ponderii populaţiei masculine din mediul urban.
În ceea ce priveşte populaţia de sex masculin din mediul rural, aceasta a cunoscut în ultimii 10 ani tendinţe diferite de la o regiune statistică la alta. Astfel, se constată creşterea ponderii populaţiei masculine rurale în regiunile Nord – Est (de la 49,8% la 50,0%) şi Sud – Vest (de la 49,1% la 49,3%), scăderea ponderii populaţiei masculine rurale în regiunile: Bucureşti (de la 49,8% la 49,4%), Sud (de la 49,4% la 49,2%), Nord – Vest (de la 49,7% la 49,5%) şi Centru (de la 50,1% la 50,0%). O situaţie similară cu cea înregistrată la recensământul anterior se constată în Vest şi Sud – Est, în aceste regiuni ponderea populaţiei masculine din mediul rural rămânând la nivelul anului 1992.
Comparativ cu datele recensământului anterior, numărul populaţiei a scăzut în toate judeţele, cu excepţia judeţelor Iaşi (+0,9%) şi Ilfov (+4,6%). O scădere semnificativă a numărului populaţiei s-a înregistrat în judeţele: Caraş-Severin (-11,4%), Hunedoara (-11,1%), Teleorman (-9,7%), Braşov (-8,5%) şi Mehedinţi (-8,0%).
Grupate după numărul populaţiei, un număr de 25 de judeţe aveau la recensământul din 2002 sub 500 mii locuitori (faţă de 22 judeţe în 1992), iar 7 judeţe aveau peste 700 mii locuitori (faţă de 9 judeţe în 1992). Din punct de vedere al repartizării pe medii, s-a înregistrat o uşoară creştere a ponderii populaţiei urbane, în ultimii 10 ani, în câteva judeţe: Alba, Dolj şi Ilfov. Aceasta se explică, pe de o parte, prin creşterea populaţiei urbane, iar pe de altă parte, prin schimbarea statutului unor localităţi (trecerea unui număr de 5 comune în categoria localităţilor urbane).
Populaţia urbană s-a diminuat, în special, în judeţele: Teleorman (cu 14,1%), Caraş-Severin (cu 13,3%), Neamţ (cu13,0%), Satu Mare (cu 12,4%), Bacău (cu 11,8%), Braşov (cu 11,2%), Vaslui (cu 10,8%) şi Hunedoara (cu 10,0%).
Judeţele cu cel mai ridicat grad de urbanizare, clasificate astfel şi în 1992, sunt: Hunedoara (75,9%), Braşov (74,0%), Constanţa (70,2%), Cluj (67,2%), Sibiu (65,8%), Brăila (64,1%).
Ponderile cele mai reduse ale populaţiei urbane se înregistrează în câteva judeţe, majoritatea din sudul ţării: Ilfov (10,2%), Giurgiu (29,8%), Dâmboviţa (29,4%), Teleorman (32,1%) şi Suceava (33,3%).
Populaţia rurală a cunoscut o creştere numerică într-un număr de 10 judeţe, în special în: Iaşi (+8,6%), Constanţa (+7,4%), Vaslui (+6,0%), Galaţi (+4,5%) şi Bacău (+4,1%).
Exceptând judeţele Iaşi şi Ilfov (a căror populaţie a crescut), în marea majoritate a judeţelor, densitatea populaţiei a scăzut faţă de recensământul precedent. Corelând cu judeţele a căror populaţie a cunoscut o reducere accentuată, rezultă că cele mai pronunţate scăderi ale densităţii populaţiei se înregistrează în Caraş-Severin, Braşov, Hunedoara, Teleorman, Satu Mare.
Judeţele cu densitatea cea mai ridicată a populaţiei sunt: Prahova (175,8 loc/kmp), Iaşi (149,6 loc/kmp), Galaţi (138,7 loc/kmp), Dâmboviţa (133,5 loc/kmp), Braşov (109,7 loc/kmp).
Cu densităţile cele mai mici au rămas judeţele: Tulcea (30,4 loc/kmp), Caraş-Severin (39,1 loc/kmp), Harghita (49,1 loc/kmp), Bistriţa-Năsăud (58,3 loc/kmp), Arad (59,5 loc/kmp) şi Covasna (59,9 loc/kmp).
Variaţiile teritoriale ale densităţii populaţiei îşi au explicaţia atât în evoluţia zonală diferenţiată a fenomenelor demografice şi a numărului populaţiei, cât şi în factori de natură economică, socială şi, nu în ultimul rând, de natură geografică (relief).
Disparităţi ale fondului de locuinţe, pe judeţe
Compararea fondului de locuinţe şi a condiţiilor de locuit în profil teritorial evidenţiază disparităţi marcante între judeţe, conform rezultatelor preliminare ale recensământului din anul 2002.În ceea ce priveşte fondul de locuinţe disponibil şi numărul gospodăriilor populaţiei care îl ocupă, apar unele diferenţe între judeţe prin aceea că în judeţul Galaţi la 100 locuinţe revin 96,3 gospodării, marcând un grad mai ridicat de utilizare al fondului disponibil, în timp ce, în judeţul Mehedinţi la 100 locuinţe revin numai 82,6 gospodării, ceea ce semnifică un grad mai redus de ocupare a locuinţelor existente.
O proporţie de sub 90 gospodării care revin la 100 locuinţe existente se înregistrează într-un număr de 15 judeţe aflate în sudul, vestul şi centrul ţării. În schimb, un număr de peste 94 gospodării care revin la 100 locuinţe se înregistrează într-un număr de 7 judeţe situate în estul ţării (Moldova şi Dobrogea), precum şi în municipiul Bucureşti (94,1 gospodării la 100 locuinţe).
Comparativ cu situaţia din 1992 se constată în toate judeţele o scădere a numărului gospodăriilor ce revin la 100 locuinţe, fapt care confirmă o creştere a fondului locativ disponibil pentru gospodăriile existente ale populaţiei.
De asemenea, în ultimii 10 ani a existat tendinţa de creştere a suprafeţei locuibile disponibile în cadrul locuinţelor, ceea ce a determinat şi o creştere a suprafeţei locuibile care revine în medie pe o locuinţă.
Din acest punct de vedere suprafaţa medie locuibilă cea mai mare care revine la o locuinţă s-a înregistrat în judeţul Ilfov (de 43,9 m.p.), în timp ce suprafaţa medie locuibilă cea mai redusă s-a înregistrat în judeţul Vâlcea (de numai 32,6 m.p.). O suprafaţă locativă medie pe o locuinţă de peste 40 m.p., se înregistrează într-un număr de 7 judeţe, respectiv în judeţele: Ilfov, Timiş, Bistriţa-Năsăud, Sibiu, Arad, Satu Mare şi Tulcea, judeţe la care această suprafaţă locuibilă medie a crescut comparativ cu recensământul anterior. O suprafaţă locuibilă medie pe o locuinţă mai mică de 35 m.p. se înregistrează într-un număr de 7 judeţe: Vâlcea, Botoşani, Teleorman, Vaslui, Călăraşi, Gorj şi Argeş (cu valori cuprinse între 32,6 m.p. şi 34,9 m.p.), dar şi în aceste judeţe suprafaţa locuibilă în medie pe o locuinţă a crescut comparativ cu 1992.
Creşterea suprafeţei locuibile care revine în medie pe o locuinţă s-a înregistrat în toate judeţele ţării. Această tendinţă, corelată cu numărul persoanelor care ocupă locuinţele (număr în descreştere faţă de recensământul anterior), a determinat şi creşterea generală a suprafeţei locuibile care revine pe o persoană, ceea ce confirmă o creştere a nivelului condiţiilor de locuit ale populaţiei.
Cel mai ridicat nivel al suprafeţei locuibile care revine în medie pe o persoană se înregistrează în judeţul Arad, respectiv de 16,9 m.p. pe o persoană, în timp ce, valoarea cea mai redusă se înregistrează în judeţele Botoşani şi Iaşi, unde este de numai 12,1 m.p. pe o persoană (fiind cu aproape trei zecimi mai mică). Trebuie evidenţiat că o suprafaţă medie locuibilă de 15 m.p. şi peste pe o persoană se regăseşte într-un număr de 9 judeţe, situate în vestul şi centrul ţării, respectiv în municipiul Bucureşti (15,9 m.p.), fiind în toate aceste judeţe mai mare în 2002 comparativ cu situaţia din 1992. În schimb, într-un număr de 5 judeţe: Iaşi, Botoşani, Călăraşi, Vaslui şi Ialomiţa suprafaţa medie locuibilă pe o persoană este mai mică de 13 m.p. (respectiv între 12,1 m.p.-12.7 m.p.), deşi, comparativ mai mare (cu 2-3 m.p.) decât cea din 1992.
Această îmbunătăţire a condiţiilor de locuit sub aspectul suprafeţei locuibile care revine pe o persoană din locuinţe, este confirmată şi de gradul de ocupare a locuinţelor ce are o tendinţă de reducere, fiind exprimată prin numărul mediu de persoane ce revine pe o locuinţă.
Astfel, în 2002 cel mai mare număr de persoane ce revine în medie pe o locuinţă se constată în judeţul Ilfov2,98 persoane), iar numărul cel mai mic apare în judeţul Mehedinţi (2,33 persoane).
Condiţii mai bune de locuit le au gospodăriile ce ocupă locuinţele dintr-un număr de 5 judeţe: Mehedinţi, Vâlcea, Arad, Hunedoara, Harghita şi în municipiul Bucureşti (având între 2,33 şi 2,49 persoane pe o locuinţă). În schimb, într-un număr de 7 judeţe numărul mediu de persoane ce revine pe o locuinţă este de 2,8-3,0 persoane, respectiv în judeţele: Ilfov, Bistriţa-Năsăud, Iaşi, Suceava, Galaţi, Constanţa şi Călăraşi. Comparativ însă cu recensământul anterior, în aceste judeţe a scăzut numărul mediu de persoane pe o locuinţă (el fiind în 1992 situat între 3,1-3,3 persoane pe o locuinţă), ceea ce confirmă şi în această situaţie îmbunătăţirea gradului de confort în ocuparea spaţiului locativ.
Alte aspecte privind condiţiile de locuit în profil teritorial sunt evidenţiate de gradul diferenţiat de dotare a locuinţelor cu principalele instalaţii şi dependinţe.
Disparităţile în profil judeţean sunt însă din acest punct de vedere mult mai pregnante. În
primul rând, trebuie menţionat că, gradul de dotare a locuinţelor cu instalaţii şi dependinţe este în municipiul Bucureşti mult superior celui înregistrat în judeţele ţării.
În ceea ce priveşte ponderea locuinţelor care au asigurată alimentarea cu apă (din reţea publică sau prin sistem propriu), ea se situează între 93,7% în municipiul Bucureşti, respectiv 83,5% în judeţul Braşov şi numai 25,4% în judeţul Giurgiu (unde numai fiecare a patra locuinţă dispune de alimentare cu apă). Judeţele în care proporţia locuinţelor alimentate cu apă este ridicată (între 72-84%) sunt: Braşov, Constanţa, Sibiu, Hunedoara, fiind de asemenea mai ridicată (între 60-70%) în judeţele Timiş, Cluj, Harghita şi Caraş-Severin. În schimb, judeţele cu ponderile cele mai reduse ale dotării locuinţelor cu alimentare cu apă sunt: Giurgiu, Teleorman, Olt, Vaslui, Călăraşi şi Botoşani (la care ponderea cu dotarea respectivă se situează între 25,4% şi 29,6%, respectiv în mai puţin de o treime din locuinţe).
În judeţele Vaslui şi Botoşani acest grad de dotare este chiar mai redus decât în 1992.
Sub aspectul dotării fondului de locuinţe cu instalaţie de canalizare (prin reţea publică sau locală) trebuie arătat că există, de asemenea, mari disparităţi între judeţe. Astfel, cea mai mare pondere a locuinţelor care dispun de instalaţie de canalizare se înregistrează în municipiul Bucureşti (93,0%), urmat de judeţele: Braşov, Hunedoara, Constanţa, Cluj, Sibiu şi Timiş (unde se situează între 66,3% şi 79,8%). În schimb, într-un număr de 6 judeţe ponderea locuinţelor cu instalaţie de canalizare se situează sub 30%, respectiv în: Botoşani, Călăraşi, Vaslui, Olt, Giurgiu şi în judeţul Teleorman (cu cea mai redusă pondere, de 24,9%). Această dotare a locuinţelor cu instalaţie de canalizare este mai bună comparativ cu 1992 în judeţele: Călăraşi, Giurgiu, Teleorman şi Olt, dar mai scăzută în judeţele Vaslui şi Botoşani.
Dotarea fondului de locuinţe cu instalaţie electrică în locuinţă, înregistrează o proporţie maximă în municipiul Bucureşti şi în judeţul Timiş, respectiv de 99,1%, în timp ce, proporţia cea mai scăzută se află în judeţul Vaslui, 89,8%.
În alte 8 judeţe ponderea locuinţelor cu instalaţie electrică se situează între 94,1-94,9%, respectiv în judeţele: Iaşi, Botoşani, Bacău, Mehedinţi, Vâlcea, Olt, Bistriţa-Năsăud şi Maramureş. Judeţele care înregistrează în 2002 o pondere mai redusă a dotării locuinţelor cu energie electrică sunt: Vaslui, Iaşi şi Olt, aceasta fiind chiar mai redusă decât cea din 1992.
Dar şi în judeţe cu o pondere ridicată a dotării locuinţelor cu instalaţie electrică, apare o scădere a acestei ponderi faţă de cea înregistrată în 1992, situaţie ce apare în judeţele: Arad, Sibiu, Brăila, Constanţa, Dolj, Caraş-Severin, Hunedoara, Braşov.
Modul de încălzire a fondului de locuinţe este foarte diferit în profil teritorial. Astfel, ponderea cea mai ridicată a locuinţelor încălzite prin termoficare (centrale termice) se înregistrează în municipiul Bucureşti (85,4%) şi în judeţul Braşov (57,0%), în timp ce ponderile cele mai reduse de locuinţe care dispun de acest mod de încălzire se înregistrează în 7 judeţe, fiind situate între 13,2%-18,9%, respectiv la fondul locativ din judeţele: Ilfov, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Teleorman, Maramureş şi Olt.
Este de semnalat scăderea acestui grad de dotare a locuinţelor, comparativ cu recensământul anterior, în judeţele: Călăraşi, Teleorman, Dâmboviţa, Olt şi Maramureş. În schimb, se menţionează faptul că, în municipiul Bucureşti, ponderea locuinţelor care dispun de încălzire prin termoficare (sau centrală termică) a crescut de la 83,5% în 1992 la 85,4% în anul 2002.
O altă caracteristică care exprimă nivelul condiţiilor de locuit şi confortul locativ al populaţiei, este dotarea locuinţelor cu principalele dependinţe, respectiv bucătărie şi baie.
În municipiul Bucureşti, 96,6% din totalul locuinţelor dispun de bucătărie, o pondere totuşi mai redusă decât cu 10 ani în urmă (când era de 97,7%). Ponderi ridicate ale dotării locuinţelor cu bucătărie se înregistrează şi într-un număr de 12 judeţe, fiind situate între 90,8% (Arad) şi 94,8% (Timiş), respectiv în judeţele: Brăila, Constanţa, Călăraşi, Prahova, Teleorman, Arad, Hunedoara, Timiş, Braşov, Covasna, Sibiu şi Ilfov. Trebuie însă remarcat că, ponderile înregistrate în2002 sunt ceva mai reduse ca cele din 1992, excepţie făcând doar judeţul Teleorman.
În schimb, ponderile cele mai reduse ale dotării cu bucătării se constată la fondul de locuinţe din judeţele: Sălaj (73,8%), Mehedinţi (76,1%), Vaslui (77,8%) şi Maramureş (79,8%), care au, respectiv, peste 1/5 din locuinţe fără bucătării.
Dotarea locuinţelor cu bucătărie a crescut, comparativ cu 1992, într-un număr de 10 judeţe: Botoşani, Neamţ, Buzău, Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Teleorman, Gorj, Vâlcea şi Bistriţa-Năsăud. În celelalte 31 judeţe această dotare a înregistrat o tendinţă de reducere.
În ceea ce priveşte dotarea locuinţelor cu baie, s-a înregistrat, în general, o tendinţă de creştere, ponderea locuinţelor cu baie fiind cea mai ridicată în municipiul Bucureşti (90,8%) şi în judeţul Braşov (76,5%), iar cea mai redusă în judeţul Giurgiu (23,4%), dar şi în alte 7 judeţe, cu ponderi între 25-30% (Botoşani, Vaslui, Buzău, Călăraşi, Ialomiţa, Teleorman şi Olt). În comparaţie cu recensământul precedent, dotarea locuinţelor cu baie a crescut într-un număr de 37 judeţe şi în municipiul Bucureşti, fiind procentual ceva mai scăzută (faţă de anul 1992) numai în judeţele Bacău, Iaşi, Vaslui şi Galaţi
Evolutia teritoriala a judetului Neamt
Cadrul natural, invecinat cu judeţele Suceava la nord, Harghita la vest, Bacău la sud şi cu judeţele Iaşi şi Vaslui la est, Judeţul Neamţ este situat în partea central-estică a României şi se încadrează, din punct de vedere geografic, între 46040' şi 47020' latitudine nordică şi 25043' şi 27015' longitudine estică. Formele de relief au înălţimi cuprinse între 1907m (vârful Ocolaşul Mare) şi 169 m (lunca Siretului).
Situaţia demografică a judeţului Neamţ - serie de timp 2000 - 2007 - situaţia demografică a ţării preocupă atât specialiştii din instituţiile de cercetare şi învăţământul superior, cât şi structurile guvernamentale. Necesitatea explicării stării demografice actuale a ţării, caracterizată ca fiind un declin demografic, rezidă în cunoaşterea implicaţiilor acestei stări de fapt, precum şi în nevoia găsirii unor soluţii pentru viitor. Din punct de vedere demografic, interesează două aspecte: numărul total al populaţiei şi structura populaţiei. În ceea ce priveşte numărul, în ultimii ani, populaţia judeţului Neamţ (la fel ca şi populaţia României, în ansamblu) a înregistrat o tendinţă de scădere ca urmare a evoluţiei nefavorabile a natalităţii, mortalităţii şi migraţiei.
La 1 ianuarie 2008, populaţia judeţului Neamţ a fost de 566740 locuitori, în scădere cu 2068 persoane faţă de 1 ianuarie 2007. Populaţia judeţului este caracterizată de o preponderenţă numerică a persoanelor de sex feminin. În mediul urban, locuiesc 216060 persoane, reprezentând 38,1% din populaţia totală a judeţului.
Structura populaţiei pe grupe mari de vârstă reflectă continuarea procesului lent de îmbătrânire demografică (datorat mai ales scăderii natalităţii), fapt ce a determinat reducerea absolută şi relativă a populaţiei tinere, cu vârsta de până la 14 ani şi creşterea ponderii populaţiei vârstnice, adică a populaţiei de 60 de ani şi peste. Efectele demografice, dar şi economice ale acestei evoluţii se vor vedea în timp, mai ales în ceea ce priveşte problemele referitoare la populaţia şcolară, populaţia de vârstă fertilă şi populaţia în vârstă de muncă. Principalele fenomene demografice care influenţează numărul total şi structura populaţiei sunt: natalitatea şi fertilitatea, mortalitatea, nupţialitatea, divorţialitatea şi migraţia.
În anul 2007, în judeţul Neamţ, numărul născuţilor – vii a fost de 5542, rata natalităţii scăzând de la 10,4 născuţi-vii la 1000 locuitori în anul 2006 la 9,7 născuţi-vii la 1000 locuitori în anul 2007. Această scădere s-a datorat reducerii ratei natalităţii din mediul rural (9,5‰), fiind inferioară celei din mediul urban (10,0‰). Viitorul demografic se află în nivelul natalităţii şi numai redresarea acesteia poate avea efecte pozitive şi de durată.
Fertilitatea specifică a scăzut mai ales din cauza reducerii ratelor de fertilitate la femeile tinere sub 25 ani. În mediul rural, ratele de fertilitate se menţin superioare la toate grupele de vârstă. Principalele cauze ale scăderii natalităţii şi fertilităţii sunt considerate a fi cele de ordin economic-social. Astfel, nivelul scăzut al veniturilor, oferta insuficientă de locuri de muncă şi dificultatea procurării unei locuinţe sunt invocate de cele mai multe ori drept cauze fundamentale ale scăderii natalităţii şi fertilităţii. Rolul acestor factori este, fără îndoială, important, dar nu va putea fi niciodată explicată pe deplin scăderea natalităţii şi fertilităţii fără luarea în considerare şi a factorului cultural, a schimbărilor de valori şi mentalităţi. Scăderea, în judeţul Neamţ, a numărului de decese (-170) în anul 2007, comparativ cu anul 2006, a determinat scăderea ratei mortalităţii generale la 10,7 decese la 1000 locuitori. Ca şi în anul precedent, în anul 2007 numărul cel mai mare de decese s-a înregistrat în mediul rural (11,9‰ a fost rata mortalităţii în mediul rural, pe când în mediul urban, rata mortalităţii a înregistrat valoarea de 8,8‰). Pe sexe, rata mortalităţii este mai ridicată la bărbaţi (11,9‰, faţă de 9,6‰ la femei). Principalele cauze ale deceselor au fost: bolile aparatului circulator şi tumorile. Atunci când nivelul de trai, calitatea asistenţei medicale şi accesul la serviciile de sănătate vor cunoaşte ameliorări sensibile, reducerea mortalităţii pe vârste şi creşterea duratei medii a vieţii vor cunoaşte, aproape automat, evoluţiile dorite.
Mortalitatea infantilă a scăzut, în judeţul Neamţ, comparativ cu anul 2006, de la 13,5 decese infantile la 1000 născuţi-vii la 13,2 decese infantile la 1000 născuţi-vii. Reducerea mortalităţii infantile s-a înregistrat doar în mediul rural, dar se menţine decalajul între cele două medii rezidenţiale, valorile mortalităţii infantile din mediul rural fiind de 1,7 ori mai mari decât cele din mediul urban.
Această situaţie se datorează atât femeilor gravide (alimentaţia necorespunzătoare, stresul, condiţiile de viaţă, starea de sănătate a viitoarei mame, lipsa consilierii premergătoare concepţiei, lipsa sau insuficienţa controlului prenatal), cât şi nivelului serviciului de sănătate (calitatea consultaţiei medicale acordate femeii gravide, mamei şi copilului în primul an de viaţă). Principalele cauze de deces înregistrate la copiii cu vârsta sub un an au fost bolile aparatului respirator şi malformaţiile congenitale.
Nupţialitatea este fenomenul demografic care, în perioada postcomunistă, este influenţat atât de factori economici, cât şi de schimbările de valori, mentalităţi, idealuri. În acest context, începe să-şi facă loc ideea că familia tradiţională nu mai este o dimensiune obligatorie a existenţei, iar ea merită să fie întemeiată numai în anumite condiţii, De asemenea, familia nu se mai rezumă pentru toţi indivizii la o uniune contractuală al cărei scop principal este naşterea şi creşterea copiilor; necesitatea comunicării şi a compatibilităţii în planul valorilor, mentalităţilor, idealurilor între parteneri face mai dificilă realizarea unei căsătorii. În anul 2007, în judeţul Neamţ, s-au înregistrat 4657 căsătorii, cu 1040 mai multe faţă de anul 2006, iar rata nupţialităţii a crescut, de la 6,3‰ în anul 2006, la 8,2 căsătorii la 1000 locuitori în anul 2007. În mediul urban, numărul căsătoriilor a fost mai mic decât în mediul rural. Cele mai multe căsătorii au fost încheiate de persoane cu vârste cuprinse între 20-24 ani pentru femei şi 25-29 ani pentru bărbaţi. Proporţia primelor căsătorii a crescut în anul 2007, faţă de anul 2006, de la 87,3% la 89,3%.
Divorţialitatea este fenomenul demografic care influenţează natalitatea şi, în final, numărul populaţiei. Problemele economice existente la cea mai mare parte a populaţiei nu dau suficientă independenţă economică indivizilor pentru a lua în considerare, în situaţii limită, ideea divorţului. Rata mare a şomajului în rândul femeilor, dificultatea procurării unei locuinţe necesare ca urmare a divorţului, dificultăţile economice şi non-economice pentru creşterea copiilor împiedică luarea hotărârii de a divorţa. Numărul divorţurilor pronunţate, în judeţul Neamţ, în anul 2007, a fost cu 54 mai mic decât în anul 2006, ceea ce a determinat o scădere a ratei divorţialităţii de la 1,96‰ la 1,87‰. Scăderea ratei divorţialităţii s-a înregistrat în ambele medii de rezidenţă. În mediul urban, numărul divorţurilor a scăzut de la 773 în anul 2006 la 721 în anul 2007. Frecvenţa cea mai mare a divorţurilor s-a înregistrat la femei şi bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 35-39 ani. Principalele cauze care au stat la baza desfacerii căsătoriilor au fost: alcoolismul (13,7%), violenţele fizice (10,1%), infidelitatea conjugală (9,9%).
După înregistrarea, în judeţul Neamţ, în anul 2002, a unui sold pozitiv al schimbărilor de domiciliu (+84 persoane), în anul 2007 acesta a înregistrat un minus de 812 persoane. S-a menţinut soldul negativ în mediul urban (crescând de la -1626 persoane în anul 2006 la -2060 persoane în anul 2007), în mediul rural soldul fiind pozitiv şi în creştere (de la 572 persoane în anul 2006 la 1248 persoane în anul 2007). Migraţia externă a adus o anumită contribuţie la scăderea numărului populaţiei. Orizontul unor realităţi economice substanţial diferite de cele actuale şi care să reprezinte un obstacol pozitiv pentru emigrare nu se întrezăreşte, cel puţin pe termen mediu, astfel că ipoteza unei creşteri a dimensiunii emigraţiei trebuie luată în considerare, mai ales în contextul integrării României în Uniunea Europeană şi al liberei circulaţii a forţei de muncă.
Economia, judeţul Neamţ a urcat 16 locuri în topul falimentelor. De pe locul 19, la finele anului 2006, a ajuns pe locul 3 încă din prima jumătate a anului 2007 (potrivit unui studiu realizat de analiştii de la Coface). Materialul reliefează faptul că în anul 2007 în judeţul Neamţ s-au înregistrat cele mai multe falimente în domeniul comerţului.
În judeţul Neamţ producătorii din agricultură au ajuns în situaţia de a-şi desface marfa în alte zone ale ţării, unde primesc bani mai frumoşi. În acest timp nemţenii cumpără produse similare aduse de la turci, coreeni, sau alte naţii, ţări în care agricultura nu este "o prioritate naţională", dar oportunităţile de a-şi desface marfa pe piaţa românească, la preţuri umflate de multiplele intermedieri, nu sunt de neglijat.
Turismul, in ceea ce priveşte capacităţile de cazare existente, în activitatea de turism funcţionează 15 hoteluri, 120 de pensiuni turistice şi agroturistice şi 50 de cabane. Aceste structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare deţin licenţe de funcţionare eliberate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Respectivele unităţi au oferit turiştilor 1.210 camere cu 3.030 paturi.
Nota: La sfârşitul anului 2008 numărul locurilor de cazare era de 4.289 de locuri, pentru ca la finele lunii iulie 2009 acesta să ajungă la 5.059 locuri de cazare, oferite de 174 structuri de primire turistică ce însumau 2.143 de camere.
Reteaua de localitati a judetului Neamt - o analiză de ansambluDistribuţia oraselor in judet, precum şi a populaţiei face ca teritoriul să apară cu un potenţial scăzut din punct de vedere al realizării unei reţele policentrice de aşezari umane şi de activităţi. La o suprafaţă de 5896 kmp, celor 5 localităţi urbane le revine o suprafaţă de polarizare exagerat de mare, ceea ce conduce spre o imagine a reţelei urbane a judetului de “centre insulare în mijlocul unor arii rurale slab populate”.
O altă problemă importantă a judetului o reprezintă declinul oraşelor mici şi mijlocii (Roman, Bicaz, Tg. Neamt si Roznov), care tind sau sunt deja excluse din procesul de creştere economică, nemaifiind capabile să-şi îndeplinească funcţiunile lor urbane, evoluţia lor fiind condiţionată de corelarea restructurarii industriei cu dezvoltarea sectorului terţiar.
Caracterizată printr-un grad scazut de urbanizare (doar 37,7% din populaţie trăieste în mediul urban), reţeaua de localităţi a judeţului are ca principal centru polarizator municipiul Piatra Neamt. Pol regional important în zona de nord-est a României, acesta are potenţial pentru a-şi constitui o zona periurbană.
În privinţa reţelei de transport, judetul Neamt prezintă o densitate mica a reţelei rutiere şi feroviare, raportată atât la suprafaţă cât şi la mia de locuitori. De asemenea judetul este clasat în cea mai slabă categorie în privinţa conectivităţii la terminalele de transport (>120 min), la o distanţă mare faţă de un aeroport internaţional şi cu o arie mica de acoperire a reţelei rutiere şi feroviare. În privinţa accesibilitatii zilnice şi a accesibilitatii potenţiale rutiere, judetul este mult sub media nationala, datorită dimensiunilor geomorfologice şi a densităţii şi calităţii reţelei de transport.
Din punct de vedere socio-economic judetul prezintă o serioasă ramânere în urmă faţă de restul României, fiind marcat de dependenţa sa de agricultură. În privinţa investiţiilor straine, judetul a reusit sa atraga foarte putine investitii, fapt ce a avut un efect negativ asupra pieţei muncii.
În concluzie, judetul Neamt este clasat in categoria judetelor foarte sarace, cauza principală a declinului fiind accesibilitatea redusă a judetului la marile fluxuri economice, reflectată în lipsa de atractivitate pentru investitori. O mai bună accesibilitate conduce spre o dezvoltare policentrică, prin crearea unei trame naţionale de interconectare funcţionala a regiunilor. Sustinerea dezvoltarii unui sistem policentric conduce spre creşterea competitivităţii: activităţi economice competitive, servicii aferente, forţa de muncă, accesibilitatea fizica şi a informaţiei, calitatea generală e vieţii, o relaţie echilibrată cu mediul rural.
Dezvoltarea retelei de localitati a judetului Neamt
La nivel local, policentricitatea apare când doua sau mai multe oraşe au funcţiuni care se completează reciproc sau chiar mai mult, şi daca oraşele coopereaza astfel încat sa funcţioneze ca un oraş mai mare. La acest nivel, politicile stimulează divizionarea pe funcţiuni a muncii, a fluxurilor şi a nivelului de cooperare intre oraşele vecine.
In acest moment la nivelul judetului se pot observa foarte putine relatii si interactiuni intre localitatile urbane. Cele mai evidente sunt cele ce tin de functiunea administrativa, municipiul Piatra Neamt fiind declarat resedinta de judet si de regiune, si deci centru administrativ al judetului Neamt si al Regiunii NE. Astfel, locuitorii din celelalte orase sunt nevoiti sa vina la centru pentru a-si rezolva problemele administrative sau cele de ordin juridic, singurul tribunal si judecatorie din judet aflandu-se tot in Piatra Neamt.
De asemenea in municipiul Piatra Neamt isi au locul de munca o parte din locuitorii activi ai orasului Bicaz si cea mai mare parte din locuitorii Roznovului, intrat destul de recent in categoria localitatilor urbane. Astfel, transportul in comun este dezvoltat intre aceste localitati si municipiul Piatra Neamt, se pleaca la un interval de 15 min în şi dinpre Roznov şi la 30 min dispre Bicaz.
Acestea sunt interactiunile principale la nivelul judetului intre localitatile urbane existente.
Pentru ca in judet sa existe o dezvoltare policentrica trebuie incurajate o serie de alte relatii si legaturi si sa se incerce o specializare functionala diferita a fiecarui oras in parte, astfel incat ele sa se completeze reciproc si impreuna sa functioneze ca un oras de rang superior.
Îmbunătăţirea accesibilităţii este o condiţie de bază a apariţiei şi dezvoltării unui număr crescut de sisteme policentrice urbane, accesibilitatea multimodală a Zonelor Urbane Funcţionale (FUA) fiind determinată de localizarea geografică în primul rând şi în al doilea rând este determinată de mărimea localităţii. Accesul la serviciile de interes general este condiţionat de dezvoltarea infrastructurii şi a serviciilor de transport existente care generează şi competitivitatea teritoriilor.
Astfel, pentru ca orasele din judetul Neamt sa formeze o retea policentrica si echilibrata, care sa ajute la dezvoltarea lor economica si sociala, este nevoie in primul rand de modernizarea si dezvoltarea infrastructurii de transport.
Dezvoltarea unei reţele de localităţi policentrice şi echilibrate trebuie să se bazeze pe consolidarea fiecărui centru urban existent în acord cu rolul şi poziţia ierarhică deţinută. Conform principiilor şi criteriilor europene (ESPON) ierarhizarea are în vedere 7 criterii referitoare la satisfacerea unor funcţii obligatorii: demografică, industrială, turistică, de transport, de educaţie, administrativă şi decizională. Funcţiunile se definesc prin indicatori pentru care s-au stabilit praguri valorice, în funcţie de nivelul ierarhic al polului urban. In judeţul Neamt singura localitate urbană care intră în acest clasament este municipiul Piatra Neamt, dar care indeplineste doar 2 criterii, demografic si administrativ.
Astfel, se propune dezvoltarea unor functiuni specifice pentru fiecare localitate urbana. Piatra Neamt isi va consolida functiunea administrativa, dar isi va dezvolta si functiunea turistica atat la nivel local cat si regional, devenind statiune turistica pentru sporturile de iarna (in prezent strategia orasului este in acest sens, construindu-se deja o partie de schi, telescaun si telecabina pe versantul Muntelui Cozla). Intreaga zona se va dezvolta ca o Arie Functionala Urbana de importanta regionala, incluzand si orasele Bicaz si Roznov, care vor deveni surse de forta de munca pentru centru.
Municipiul Roman isi va dezvolta functiunea industriala si de transport, devenind nod intermodal de importanta locala. De asemenea in orasul Targu Neamt se va dezvolta in principal industria manufacturiera, ambele orase reusind sa formeze o Arie Functionala Urbana de importanta locala impreuna cu zonele rurale adiacente.
Revitalizarea zonei profund rurale din judet va depinde de dezvoltarea unor centre rurale cu rol intercomunal pentru asigurarea serviciilor teritoriale. Accesarea fondurilor structurale pentru ridicarea nivelului de dotare – echipare, dar şi pentru dezvoltarea economică a acestora poate consolida rolul lor polarizator şi de “motor economic” al arealului de influenţă.
Abia acum orasele vor coopera intre ele si vor creea relatii si interactiuni stabile care sa conduca la o dezvoltare economica si sociala a intregii zone de influenta.
